Monthly Archives: Aprilie 2013

Jag heter Ana-Maria

În fiecare luni şi miercuri am cursuri de suedeză. Acum fiindcă e joi şi am încheiat încă în viaţă săptămâna de studiu, pot să-ţi povestesc despre asta. Deocamdată, primul lucru la care mă gândesc în relaţie cu limba este faptul că va veni la pachet cu modificări pozitive în ceea ce priveşte raportul meu cu localnicii. Hai să le zicem băştinaşi, că sună mai haios, şi la cum propoziţia lor scurtă sună ca şi când ar fi un singur cuvânt, lucrurile nu stau departe de adevăr.

Se zice că suedezii sunt oamenii cuvintelor puţine. Cred că e din cauza faptului că auzi trei cuvinte şi când dai să le transcrii, reiese o frază. Ar fi frumos să respire mai des, de dragul nostru, al învăţăceilor, care-şi prind urechile până şi-n alfabet. Ca fapt divers, la primul curs am repetat litera y cu profesoara de vreo 3 ori. Apoi s-a plictisit, a ridicat o mână-n aer şi-a lăsat-o să cadă elegant în jos, gest cunoscut că având semnificaţia dă-i pace, eşti fără speranţă. Că tot vorbeam despre gesturi, menţionez că orice altă limbă în afară de suedeză e inutilă la curs. Explicaţiile se mimează. Abia aştept să ajung la gramatică. Acolo să vezi pilates şi tae bo. 😀

În altă ordine de idei, toate bune, frumoase și haioase cu suedeza. Dar dacă vreau să iasă ceva mai serios ar fi cazul s-o condimentez şi cu extra toceală, fiindcă vorba aia, vocabularul nu se deduce logic.

Am tot trecut pe lângă Universeum şi dacă planul nu mi se schimbă, atunci am de gând să mă duc. Au cea mai faină strategie de marketing. Şi-au scos din expoziţia Dinozauri două exponate, un sauropod pe care l-au plasat ață în faţă, lângă un părculeţ de joacă şi un carnivor pe care nu ştiu să-l numesc, mai mic, lângă ditamai bannerul, pe clădire.

Nu că aş fi eu fascinată peste măsură de dinozauri, însă în măgăoaia de 7 etaje cu un total de 8000 m², stă cel mai mare centru ştiinţific din Scandinavia. A ye! Acvariu + dinozauri + şerpi veninoşi + laboratoare interactive ( criminalistică, muncă, rezistență/ sport, superputeri) + pădure tropicală + spaţiu cosmic = excelent pentru o sâmbătă educativă (cu condiția să nu ieși în oraș și să uiți de tine. Alcoolul este cea mai cunoscută și utilizată radieră).  Mie toate astea îmi zic un singur lucru: filmuleţe distractive şi dureri de spate, cel mai probabil de la atâta plimbăreală.

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Post concert

Azi sunt prea leneşă să dau detalii. Îmi face mai mare plăcere să închid ochii şi să reiau imaginile aşa cum le-am trăit. Împart câteva fotografii cu trupele din deschidere, Heartist şi Sylosis, şi două melodii Killswitch Engage. Recunosc, am ales înregistrările în care, cu greu, dar mi-am ţinut gura. Restul intră în categoria dezmăţ neinteligibil, de-ăla care te face să te trezești a doua zi fără voce și cu febră musculară. Știi? Da, atunci când adormi strugure și te trezești stafidă. 😀

Rohsska & Varldskultur

Dacă ai 4 minute și nu știi cum să ți le pierzi, atunci îți dau eu alternativă.

PLAY

Un weekend plin

Încă 5 zile până la concertul Killswitch Engage! Uhuuu! Da, asta e prioritatea mea pe săptămână 15-21 aprilie. După ce îmi voi linişti sufletul, am să mă gândesc serios la şcoală. Până atunci umplem timpul liber cu jogging, citit, ieşiri în oraş şi scris pe blog.

Mi-am făcut cumpărăturile de dimineaţă şi acum mă pot lăuda cu cea mai interesantă geantă. Să spunem doar că-mi voi transporta manualele într-o cutie toracică. Vezi? Ţi-am spus eu că este cea mai interesantă. Sper doar să nu-mi sperie colegii. Bahahaha!

A început să plouă. Mă bucur că m-am grăbit acasă, fiindcă nu îmi luasem umbrelă cu mine. S-a topit zăpada şi a venit primăvara, deşi o altă primăvară decât cea cu care sunt obişnuită. În parc şi pe marginea anumitor drumuri am văzut toporaşi mov. Hm… poate pun de-o afacere: 20 kr buchetul doamnaaa… Nu? Poate domnul atunci? 3 la 45? Siiigur că da! Nu zâmbi, ipotetic vorbind, se poate!

Apropo de ieşiri, ieri a fost Sunday Fika. Înainte de întâlnire am vizitat Varlds Kultur Museet cu noul meu bun prieten Martin. Martin este un croat-punk-rocker-biciclist-tobosar, născut în Suedia, sau un alt sinonim pentru cuvântului distracţie. Balcanicul tot la balcanic trage. 😀 Sunt prea multe lucruri care ţin de cultură, pe care le avem în comun, şi fiind un om foarte deschis, a fost uşor să povestim câteva ore fără să ne consultăm ceasurile, mai degrabă măsurând timpul în guri de bere… la halbe. 😀 O duminică pe care nu doar că o așteptam, dar o și meritam din plin.

Revenind, evenimentul couchsurferilor a întrecut orice aşteptări, adunând vreo 30 de oameni, care mai de care. Ne-am împărţit noi mesele, am făcut cunoştinţă cu cei noi şi ne-am aruncat în discuţii. Unul dintre cei prezenţi mă aude vorbind despre cum nu sunt eu cel mai bun prieten al matematicii, şi cum mi-am dat seama foarte curând că nu voi lua Premiul Nobel pentru Fizică sau Chimie… sau orice altceva de-altfel, dar asta-i partea a doua, pentru care n-am nici o scuză, în afară de faptul că nu m-am născut cu extra neuroni şi o poftă vorace pentru informaţia scrisă.

Stefan (a se citi cum se scrie şi cu accent pe prima silabă) îşi trage scaunul mai aproape şi îşi propune să mă atragă într-o discuţie despre spirit, considerând că dacă nu-s cu emisfera stângă dezvoltată, poate are noroc să găsească o dreaptă mai musculoasă. A fost o discuţie soldată cu un experiement haios în care ne-am propus să facem un sondaj printre cei prezenţi, ca să aflăm cum se simt oamenii, dacă cineva îi acuză că n-ar avea spirit. Am început cu Neva, o doctorandă slovenă. I-am pus o mână pe umăr şi cu o față care nu transmitea absolut nici o emoţie, i-am spus: Neva, i think you have no spirit. Neva noastră cască ochii cât cepele şi rămâne înmărmurită. Îmi permit să zâmbesc și se relaxează și ea. După două secunde îi pun a doua întrebare. How did you feel? Ea răspunde debusolată: Bad. 🙂 Yeeeeeeeees! 1-0 pentru mine!

Eu susţineam că oamenii se vor simţi aiurea la auzul afirmației, Stefan susţinea că vor fi cel mult reacţii neutre, dar că în principiu, nimeni nu îşi va schimba starea de spirit în funcţie de supoziţiile unui… străin până la urmă. Am avut două reacţii negative, precum a Nevei. Recunosc!!! Şocul de pe faţa lor îmi provoca plăcere, fiindcă ştiam că mai apoi le voi explica despre ce e vorba şi ne vom distra pe tema asta. Aşa a şi fost. Totuşi, n-am putut ajunge la nici o concluzie, fiindcă ceilalţi aveau deja urechile ciulite şi-şi gândeau mişcările. Când ştii despre ce e vorba, îţi pierzi reacţia naturală. Era stupid să continuăm aşa că n-am mai făcut-o.

Am stat în cafeneaua muzeului până o voce feminină dintr-un difuzor, ne-a poftit politicos afară, ca să poată închide. De-acolo am luat direcţia Andra Langgatan, probabil cea mai rock stradă din oraş.

Sâmbătă am fost la Muzeul de Design, Modă şi Arte decorative. Vezi în slideshow fotografii din ambele. Nenea Sam mă dezamăgește cu pozele lui la întuneric. Prefer să fac filmulețe.

Această prezentare necesită JavaScript.

Couchsurfing & Sunday Fika

Această prezentare necesită JavaScript.

Saro, dis de dimineaţă. Ne-am luat rămas bun pentru câteva luni şi am pornit înspre casă, foarte entuziasmată pentru planurile pe care mi le făcusem cu couchsurfer-ii din oraş. Singurul surfing pe care aş putea să-l practic şi eu, însă pe care-l tot amân, deocamdată din cauza unei temeri, mai mult sau mai puţin întemeiate, de a călători singură cu un buget limitat.

Am ajuns în foaierul Varldskultur Museerna, mi-am luat nişte pliante şi-apoi am încercat să-mi dau seama unde este cafeneaua. Mă uit în sus cu senzaţia de cer deasupra capului şi văd la etaj, pe margini, mese. În mijloc, din foaier spre etajul mai sus pomenit, o mulţime de scări/scaune din lemn masiv. Da, aici se ţin şi concerte, fiindcă spaţiul e foarte ofertant şi la acest capitol. Mă mai uit în jur şi găsesc informaţia: cafenea etajul 3. Ok… Deci ce se vede e restaurantul şi cafeneaua trebuie să fie mai sus. O supoziţie cât se poate de logică, crezând că eu sunt la parter, şi ce văd este etajul 1. Greşit! Eu încă nu ştiam asta, dar să-ţi povestesc cum mi-am dat seama… că în asta stă tot hazul.

Îmi propun să merg cu liftul. Deja erau 3 tipi înăuntru, aşa că mă strecor subtil şi eu, zâmbind cu un Hej timid. Ăştia, la flanela şi fără de alte obiecte personale, se hlizeau apăsând pe butonul pentru etajul 2. Văd ei că nu merge, îşi zic că o fi stricat şi ies din lift. Hej da, Hej da! de complezenţă şi rămân singură. Inspiraţia divină mă face să-mi încerc norocul cu butonul de etaj 3. Surprinzător, uşile se închid în urma tipilor şi liftul o ia în sus 😀 ca să mă ducă la ceea ce eu calculasem ca etaj 1. Am râs preţ de o urcare gândindu-mă la ce şi-or fi spus oamenii ăia când au văzut liftul funcționând. Liftul nu pornea fiindcă noi eram, aparent, la etajul 2. Au făcut suedezii ceva miș-maș, fiindcă n-am urcat nici o scară, dar 2 etaje? Imposibil! Probabil că mai aveau un demisol notat cu 1. Nu-mi pot imagina altfel acum, şi recunosc că atunci n-am fost atentă, dar am să investighez situaţia când mă voi duce cu scopul de a vedea expoziţiile.

Cafeneaua şi restaurantul erau într-un spaţiu foarte frumos luminat, delimitate numai prin aranjarea şi modelul meselor. Îmi văd surferii de canapele şi mă alătur lor. Sunday fika GBG can begin! Vreo 23 de persoane, localnici, studenţi străini şi un turist, toţi care cum, cu mâncarea de prânz, cu cafeaua, berea, etc, prinşi în conversaţii la fel de diverse precum ei.

Mă simt datoare să explic conceptul de CouchSurfing, foarte pe scurt. Ideea a pornit de la un american şi funcţionează în felul următor: tu îţi faci cont pe www.couchsurfing.org introducându-ţi datele personale, o descriere a intereselor şi experienţelor tale şi, eventual, nişte poze. Apoi alegi dacă poţi să cazezi sau nu, iar dacă da, ce număr de oameni şi în ce condiţii (de exemplu nefumători sau iubitori de animale, dacă ai deja un animal de companie). Ideea e să fie totul cât se poate de echitabil şi nederanjant. De asta şi trebuie să fii atent la detalii. Dacă nu poţi trăi fără tutun, atunci ar fi mai bine să cauţi un fumător. Membrii acestui club de obicei îşi scriu recomandări după fiecare utilizare, verificându-se astfel şi între ei. Administratorii site-ului pot face două verificări, dintre care una este cea a adresei. Poţi avea recomandări pozitive, neutre sau negative, cu tot cu motivaţii. Nu te duci la un couchsurfer să stai o săptămână sau să-i mănânci mâncarea. E vorba doar de un spaţiu de dormit şi conversaţie sau ghidaj prin oraş. Dacă el vrea să-ţi ofere mai mult, ține strict de el. Şi pentru asta te prezinţi frumos cu o mică atenţie, dacă se poate ceva tradiţional din ţară căreia îi aparţii. Dacă deschide uşa şi te consideră suspect poate refuza. La fel poţi face şi tu. Dar asta se poate face încă de la citirea profilului, nu e bai. Incidente majore nu s-au raportat, iar dacă au existat neînţelegeri, s-au căutat alte alternative.

Couchsurfer-ii sunt, în principiu, oameni inteligenţi şi interesanţi. Am avut plăcerea să întâlnesc câţiva în Sibiu. Cum nu puteam caza şi asta ştiau şi ei, din profil, ne-am întâlnit pur şi simplu să le arăt oraşul, să ne împărtăşim experienţele, idei poate, fiindcă fiecare îşi ajustează subiectele în funcţie de celălalt şi de energia pe care o simte din partea lui. Astfel, te poţi trezi discutând despre aproape orice. Ultima experiență a fost trăznită rău, fiindcă eram mulți și cu chef de povești (deși nu se vede).

Am decis să îmi redefinesc locaţia şi să văd ce-mi oferă. Momentan comunitatea din Gothenburg are puțin peste 7300 de utilizatori. În Sibiu puteai alege din aproape 500. Diferenţa este mare, cu atât mai mult cu cât suedezii sunt activi, dovada fiind numărul de evenimente săptămânale pe care le au. De la înot, la fotbal, cafele, yoga şi voi propune eu… concerte. Abia aştept!

După ce m-am cunoscut în cafenea, câţiva dintre noi am luat 2 tramvaie şi-am ieşit în parc. Ne-am aşezat la soare, cu ratele aproape, alergătorii în spandex pe trasee, poate transpirând de zeci de minute bune şi tot felul de grupuri angrenate în activităţi duminicale.

Postez aici cu permisiunea lor un clip care brusc a transformat discuţiile într-o tăcere caldă, iar fărâmele rămase în aer, au fost destul de neinteresante, comparativ cu cele pe care nu le-am putut surprinde. Ăsta este efectul opţiunii video în toată splendoarea lui, mai ales când nimeni nu-i beat ca să braveze şi toţi sunt conştienţi că se filmează pentru posteritate. Data viitoare trebuie să fac cumva să nu le spun decât după. 😀 [http://www.youtube.com/watch?v=QHKbmaa2CHE

Contemplare

apus de soare peninsula saro suedia

Te-am pândit în timp ce apuneai. Mi-a zis cineva că eşti tare frumos când adormi la noi şi te trezeşti în cealaltă jumătate a lumii. Avea dreptate… Îmi vedeam umbra stacojie în atmosfera ca de foc şi mă simţeam ca şi când aş fi fost părtaşă la naşterea pământului. Când m-am trezit ai fost acolo şi ţi-am zâmbit recunoscătoare din fereastră, pentru jocurile de lumină.

Nu… liniştea nu este lipsa sunetului, ci muzica pe care o auzi în surdina pieptului tău atunci când taci, înecându-ţi privirea într-un ocean de frumuseţe. A naturii sau a omului. Detaliu fără importanţă cât timp rezonezi cu ceea ce ţi se desfăşoară în faţa ochilor, cu ce auzi în jurul tău. Atunci când rezonezi, înţelegi. Când ai ajuns să înţelegi, nimic nu ţi se mai pare nelalocul lui, totul are sens şi tu-ţi trăieşti povestea.

Switch ON Your Lantern And Let’s Go

%d blogeri au apreciat asta: