Monthly Archives: Ianuarie 2015

Pa, pa 2014!

Cei care mă cunosc ştiu cât de mult îmi place să călătoresc! Mă simt ca şi când mi-aş face un upgrade la fiecare sută de kilometri parcursă. În ultimii ani am numit „acasă” 4 oraşe diferite. Acum îi spun „acasă” celui cu numărul 5, încercând să nu mă dezic de pofta de drum şi zbor, vizitând cât se poate din colţurile Europei, înainte de a deschide, sper, ferestre spre orizonturile şi culturile cu adevărat îndepărtate.

Pentru a sărbători tranziţiile la nivel plenar, trebuia să părăsim graniţele româneşti, astfel că s-a stabilit un drum dus-întors către Cracovia şi Varşovia, oraşe cu o încărcătură istorică remarcabilă. Totuşi, pentru mine, fiinţă emotivă şi cu mai puţină înclinaţie înspre evenimente bătute-n cuie, cu-adevărat răvăşitoare au fost poveştile oamenilor, destine tragice prinse întâmplător în furtuni de cruzime. Ai ghicit, cititorule. Auschwitz şi Birkenau nu scapă nici unui turist respectabil ajuns în zona Cracoviei. E o lecţie tristă pe care trebuie să ţi-o oferi, ca să fii recunoscător pentru ce ai şi ce n-ai, în aceeaşi măsură. Un portţigaret din piele de om. Îl găseşti în galerie. Sunt ore întregi în care nu ştii dacă hippiotul din tine strigă mai aprig Make love, not war, sau, dându-i-se ocazia şi puterea, ar sfâşia pe loc un seamăn nazist. Cam despre asta este vorba… procese, filosofii, ipoteze. Ca nişte bravi ne dăm cu părerea şi ne promitem că nu vom repeta greşelile trecutului. Eh, na!? Pe cât pariu?

Ne-am supus inima şi creierul infuziilor de emoţii şi informaţii noi despre războaie şi regimuri totalitare, prin muzee, castele, biserici şi străduţe vechi, înguste, dar centrale. Când nu mai răbdam frigul şi picioarele oboseau, ajungeam fie la vreun restaurant, fie ne retrăgeam la hostel la degustare de bere, în compania sarmalelor făcute pachet de-acasă. Da, da, degustare am spus. Cu toată experienţa Belgiei, tot nu prinsesem gustul berilor cu adevărat bine făcute. Acum câteva luni povestea s-a schimbat. Probabil că aveam nevoie să mi se dea indicii despre ce să caut în ele. Ce să zic… învăţăm cu plăcere de-o fi mate, de-o fi bere!

Apropo de ştiinţe, exacte, dar nu numai, dacă ajungi în Varşovia, un muzeu pe care nu vrei să-l ratezi, indiferent de vârstă sau preferinţe în general, este Muzeul de Ştiinţe „Copernic”. Absolut genial, fenomenal, educativ cât jumătate de bibliotecă şi mai distractiv decât un bâlci american, este acest minunat spaţiu în care redevii copil şi redescoperi legile universale. Aproape simţi cum eşti luat de mânecă de-un spirit care te trece prin Fizică, Anatomie, Chimie, Astronomie, Politica, Economie, Psihologie, Poezie, Mecanică, etc, etc, toate cu jocuri interactive. Eşti chiar tu, dezinhibat, entuziasmat, cot la cot cu copii şi părinţi, testând ceea ce doar ai auzit la ore. Şi dacă astea nu îţi ajung, atunci în aceeaşi clădire ai şi Planetariu. Noi am petrecut aici vreo 7, 8 ore, lăsând, fără regret, orice alte planuri făcute anterior.

Închei încurajându-te să dai o tură prin Polonia, poate prin oraşele mari, să nu ratezi lagărele de concentrare, şi nici muzeele, chiar dacă au subiecte dureroase. Să guşti o piwa locală într-un bar, să râzi, să te bucuri de oameni şi de cerul senin, indiferent că vine, sau nu, cu temperaturi scăzute şi ninsori orbitoare!

Această prezentare necesită JavaScript.

%d blogeri au apreciat asta: