Daily Archives: Iulie 5, 2017

Subliniază de 3 ori și fă-l bold

Wrocław ©AnaVallmo

Subliniază de 3 ori și fă-l bold” îi spuneam lui Vlad atunci când întrebările jocurilor aduceau la suprafață răspunsuri pe care mi le reprimam. Mă regăseam în fragmente prin jocurile pe care le parcurgeam sub îndrumarea lui. Voiam să mă asigur că totul rămâne consemnat, surprinsă fiind de naturalețea procesului de îndepărtare a tuturor lucrurilor care îmi obturau privirea spre ceea ce era cu adevărat important pentru mine.

A fost o experiență tare faină, și asta din mai multe puncte de vedere. În primul rând pentru că-l cunoșteam pe Vlad de când lumea, și-i știam și spiritul ăla care nu vrea să țină cont de ce face toată lumea, din simplul motiv că lui nu i se potrivește. Și, Doamne, cât de încăpățânat este și cum cu toată ființa îți spune el NU! Scurt. Inechivoc. Dintotdeauna din altă poveste! Și pe aia insistă s-o scrie prin ce face și gândește. Exact genul de om al cărui curaj te lasă perplex, fiindcă nu îți este clar dacă să vrei să-i bagi mințile-n căpșorul idealist, sau să-i sufli în aripi cu bucuria și speranța că va întoarce lumea cu susul în jos, și tot ce era de nișă, devine un dat, o normalitate.

Am crezut că Bucureștiul va mai face o victimă prin înghițirea lui, însă surpriză… NU! NU! Ana, mă uitam la oameni în metrou, și nu-mi plăcea. Încercam să mă concentrez pe cărțile și conferințele din căști. Nu voiam să ajung așa.” Și n-a ajuns așa, fiindcă prin muncă, talent și consecvență, vreme de 4 ani a reușit să-și rămână autentic și să-i facă și pe ceilalți să-i recunoască asta. Urcușul devine de-acum mai puțin abrupt.

Un al doilea motiv pentru care experiența workshopului a fost atât de benefică a fost Jocul. Deși programasem întâlnirea de o săptămână, s-a-ntâmplat ca dat să intervină lucruri care să forțeze limite de timp și să mă pună pe fugă. La propriu. Fiindcă nu-mi place să amân și nici varianta lipsei de profesionalism nu mă încântă… am fugit până s-au rezolvat toate. Mă enerva mai tare gândul că poate nu mă voi putea îndepărta de starea aia ușor agitată. Dar… dar… mare mi-a fost surpriza. Mi-am luat paharul cu apă și gheață aproape, foile și culorile, și m-am așezat pe covor. În 2 minute eram ruptă irecuperabil de întâmplările anterioare și mă bucuram de experiență.

Fiecare joc m-a trecut prin lucruri care deși știute, erau încă abstracte, neterminate. Ei, prin faptul că mi le-am reprezentat grafic, mi le-am adus în material am putut să mi le supun. Gândeam ceva în timp ce desenam și împărtășeam ce gândesc. Vlad scria atent tot ce-i spuneam. Din când în când, râdeam amândoi de leimotivul sesiunii ”subliniază de 3 ori și fă-l bold”. Au fost câteva lucruri surprinzătoare și țineam să fie însemnate. Acum că am și raportul final, mai trebuie să mi le pun pe frigider.

De multă vreme nu m-a mai inspirat ceva precum jocurile Reframe.  Își ating scopul, îți redau controlul asupra lucrurilor problematice și prin joc devii zmeu, încărcat cu energie și viziune, gata să pui totul în ordine. În plus, claritatea aia post”ședința” este remarcabilă și, slavă Cerului, durează!

%d blogeri au apreciat asta: