Al 3-lea an. Deja așa-numitul și ușor pleonastic „Revelion al distracției” a devenit tradiție.
M-am obișnuit să cred că nu sunt ”construită” pentru a scrie texte lungi, cu atât mai mult cu cât observ că în ultima vreme îmi place mai mult să ascult. Este ceva revelator în a fi spectator și a interveni doar succint cu o variantă alternativă, sau confirmarea unui punct de vedere comun.
Cert este că mă găsesc din nou în postura de a fi participant re-activ. Participant activ am fost și atunci când am tăcut, preferând să ascult cu ambele urechi și creierul dintre ele. Are sens? Spuneam re-activ, fiindcă acum, mai mult decât înainte, trebuie să creez conținut. De ce?
Pentru că pe fondul lucrurilor resimțite de români la scară largă, sau poate așa îmi place mie să cred, că trăim conștient și suntem sensibili la alterările din jurul nostru, am fost din nou lovită de o puternică nevoie de schimbare. Și schimbarea este deja parte din structura mea interioară. Cum spunea Bruce Lee Running water never goes stale. Așa mă țin în prezent, așa simt că sunt vie și nu doar un corp cu o rutină. Și eu deja trăiam rutina, un lucru inacceptabil dacă nu se referă la consecvența cu care iubești oamenii și îi porți cu tine oriunde ai fi. Voi avea destul timp pentru cafele și ceaiuri zilnice cu bunicile cool, la 80 de ani. Până la dezbătutul succeselor nepoților și vecinilor, să ne vedem de ale noastre.
Am dat brusc din coadă pentru a ajunge în unul dintre orașele pe care le consider potrivite pentru mine acum: Amsterdam. Dezaprob orice preconcepție pe care ar putea s-o aibă cititorul cu privire la acest loc, și îl salut pe cel ce înțelege că libertatea vine și cu responsabilitate, altfel am fi niște zmeie pierdute în vânt. Nu este cazul.
Ieri am ajuns acasă (acasă… exact cu atâta ușurință acasă devine locul în care îmi stau tălpile), ca să deschid Facebook-ul, și să văd cum din nou suntem luați peste picior de oameni mici, cu obraz gros. Mi-am propus să duc ochișorii critici ai Sibiului în centrul orașului, cu prima ocazie! #rezist #vavedemdepestetot
Brusc albul unei coli noi nu mi se mai pare atât de intimidant.
Vii?
Vin, am răspuns și-apoi am numărat zilele până la plecare. O zi scurtă la Sibiu și duși am fost spre ultimele petice de zăpadă din Apuseni și o merișorată minune, despre care mergea vestea că-i exact ce trebuie ca să fii treaz și amuzat până dimineața. Și-așa a fost! M-am bucurat prea mult de lucruri ca să-mi aduc aminte să le surprind. Am ajuns înapoi în Brașov cu o mână de fotografii și clipuri, din care oricum am ales doar ce ne păstra anonimatul.
Al 3-lea an. Deja așa-numitul și ușor pleonastic „Revelion al distracției” a devenit tradiție.
Câteva fotografii din scurta vizită în satul bunicilor, oameni dragi care îmi pot sta ca exemplu în toate aspectele vieţii. Harnici, dedicaţi, echilibraţi, darnici şi sinceri îşi trăiesc frumos zilele rămase. Onorabilele vârste de 90 şi 92 ani şi-au pus amprenta făcându-le trupul fragil, dar spiritul atent şi sensibil.
A fost o ocazie frumoasă pentru a testa filtre şi a mă juca schimbând culori, contraste, intensităţi.
Pe data viitoare!
Unde gândul zboară, tălpile urmează: Brno & împrejurimi!
Obiective atinse:
1. Atracţii turistice:
2. Foarte scurtă introducere în cultura gastronomică (caşcaval pe plită cu gem, brânză fâşii: Beskydské sýrové nitě, prăjitură: Měšec Marcipánový, Větrník Karamelový). Avându-le în vedere trecutul comun, am aflat că aceleaşi brânzeturi sunt tradiţionale şi pentru Slovacia, lucru valabil şi pentru alcool.
3. Socializare (degustare de bere locală – Bernard Bohemian Ale, Krušovice, Fénix, draft nefiltrat – şi must)
4. 1st timers: cartof dulce, smochină proaspătă (nu ştiu de ce am evitat-o până acum), ceai de trandafiri, Becherovka, Fernet, Mastika, Tsipouro. Unul dintre lucrurile frumoase şi total spontane care se întâmplă atunci când oameni din ţări diferite ajung să socializeze este că fiecare are câte un secret stash cu câteva produse tradiţionale pe care vrea să le prezinte. Aşa s-a întâmplat că am avut parte de câte ceva bun din Cehia, Slovacia şi, nu în ultimul rând, Grecia. Reprezentanta României a fost vişinata – prima mea vişinată! (•̀ᴗ•́)و ̑̑ Great success!
Găseşti câteva fotografii mai jos şi un scurt clip cu interioarele peşterilor, dantelării minunate pe care apa le trasează cu răbdare-n piatră.
Duminica verde: Bunloc, Peştera de Gheaţă, Cabana Piatra Mare, Prăpastia Ursului.
“Those who travel to mountain-tops are half in love with themselves, and half in love with oblivion.”
― Robert Macfarlane, Mountains of the Mind: A History of a Fascination