Category Archives: Fotografii

Trip to Bucegi

Reclame

Weekend în Ciucaş

Go West

Porto– Portugalia & Vigo, Isla de La Toja, Santiago de Compostela– Spania.

Fereastră către cel mai atipic concediu. Din păcate n-am reusit să compilez nimic din toți cei 4G de material video. Poate îmi voi găsi timp cândva. Ca de obicei, am încercat să gust cât mai mult din toate lucrurile frumoase pe care le are zona de oferit. De la străduțele înguste, la parcuri, biserici, evenimente, muzee și plaje, la fructe necunoscute și vinuri negustate. Le-am experimentat pe toate cu ochii omului care nu știe când va mai ajunge acolo.

Unde se agaţă harta. Bucovina

Câteva fotografii din scurta vizită în satul bunicilor, oameni dragi care îmi pot sta ca exemplu în toate aspectele vieţii. Harnici, dedicaţi, echilibraţi, darnici şi sinceri îşi trăiesc frumos zilele rămase. Onorabilele vârste de 90 şi 92 ani şi-au pus amprenta făcându-le trupul fragil, dar spiritul atent şi sensibil.

A fost o ocazie frumoasă pentru a testa filtre şi a mă juca schimbând culori, contraste, intensităţi.

Pe data viitoare!

On the road again (REV)

Duminica verde

Duminica verde: Bunloc, Peştera de Gheaţă, Cabana Piatra Mare, Prăpastia Ursului.

“Those who travel to mountain-tops are half in love with themselves, and half in love with oblivion.”
― Robert Macfarlane, Mountains of the Mind: A History of a Fascination

Roaming Feet, Happy Heart (mai-iunie)

Geneva

Această prezentare necesită JavaScript.

Lausanne

Această prezentare necesită JavaScript.

Gstaad & Împrejurimi

Această prezentare necesită JavaScript.

Lutry – vara 

Această prezentare necesită JavaScript.

Slidesho’

În 15.02, eu și Alexandra am mâzgălit un X în calendar, semn că ne-am sărbătorit zilele de naștere împreună. Care erau șansele ca două fete cucuiete din Sibiu, voluntare în organizații diferite, să fie cazate în același apartament, să se cunoască în Sundsvall pentru prima dată și, culmea, amândouă să adune primăveri în februarie?…

Slidesho’

Clipsho’

Alive & Kicking

Ţi-ai dat seama, dragă cititorule, că a trecut o vreme de când nu am mai deschis jurnalul electronic cu scopul de a-ţi împărtăşi lucruri. Pesemne am intrat într-o perioadă de normalitate, o rutină liniştitoare. Chiar dacă continuu să fac lucruri interesante pentru mine, despre unele ţi-am povestit deja şi tare aş vrea să nu te plictisesc.

Ştii că mi-am dorit nămeţi înalţi şi pufoşi. În Sundsvall a fost ceva asemănător în ultima parte a lunii ianuarie, însă din cauza temperaturilor scăzute pe care le-am avut câteva zile, -25 ⁰ C, am lăsat deoparte săniuşul şi oamenii de zăpadă ( 😀 sunt perfect conştientă de cei aproape 29 ani din dotare), preferând să petrec o mare parte din orele libere în casă, în cea mai plăcută companie pe care un om o poate avea…

Am vizitat, în sfârşit, şi Sundsvall Museum, o combinaţie de muzeu cu exponate care ţin de istoria şi fauna locală, cu muzeu de artă. Cu fiecare dintre aceste două părţi în clădiri diferite şi doar o platformă ce le uneşte deasupra a ceea ce odată era o stradă, întreg muzeul dă senzaţia unui labirint cu încăperi întunecate în care doar păşind aduci lumina. Podelele scârţâitoare, câteva scări de lemn şi colţurile ascunse îmbăiate într-o lumină difuză din care te privesc statuete, nu îţi dau tocmai cea mai relaxată stare. Decât dacă eşti un foarte tânăr îndrăgostit şi ştii că sunt aşa de rare vizitele în muzeu, încât poţi să ai parte de atâta intimitate cât să furi un sărut şi o îmbrăţişare. Dacă latinii n-au nici o reţinere în a se săruta oricând şi oriunde se simt invadaţi de sentimente, suedezul tipic este exact opusul lor. Dar să nu generalizăm şi nici să înţelegem afirmaţia ca pe o acuză. În cazul ăsta, nimeni nu se manifestă greşit, ci doar diferit. 😀

Într-o seară am fost la concertul a 4 trupe, dintre care 3 pe gustul şi preferinţele mele. Spela Snabbare s-a numit evenimentul şi s-a ţinut în Pipeline. Ai ghicit! Urlători. 😀 Am fost uimită şi de calitatea reprezentaţiilor şi de sunet, mai ales fiindcă unii dintre cei de pe scenă tocmai îşi trăiau adolescenţa. Mi-ar fi plăcut să am o înclinaţie înspre această artă, însă cred că trebuie să mă obişnuiesc cu ideea că nu voi fi niciodată altceva decât un consumator al ei.

Mâine mă duc la o nuntă specială, unde mirii sunt ambele mirese. Surpriză! Spania şi Suedia se iubesc. Dacă se iubesc, nimeni să nu le stea în cale. Casă de piatră Isa şi Rikke!

Dragă cititorule, închei aici invitându-te să arunci ochiul curios pe slideshow-ul cu fotografii, dacă ai poftă şi timp. Dacă nu dispui de nici una dintre cele două amintite, atunci, până data viitoare, rămâne doar să-ţi urez spor şi voie bună în toate!

Această prezentare necesită JavaScript.

Punga cu arahide

Astăzi am decis să-ţi vorbesc puţin despre cultură şi tradiţii. E un aspect de viaţă pe care îl trăiesc din plin aici, în comparaţie cu oricare alt oraş cu care am avut vreo legătură anterior. Motivul pentru care acest lucru este o constantă în existenţa nackstafarianului este faptul că acest cartier, Nacksta pe numele lui, este populat majoritar de imigranţi şi studenţi internaţionali.

Cu atâtea diferenţe la un loc te-ai fi aşteptat să fie ca o bombă cu ceas. Însă surpriză, lucrurile nu stau deloc aşa. Observaţia pe care am făcut-o în timp este că fiecare își realizează în primul rând condiția de om şi, doar în al doilea rând, condiția de cetăţean al ţării X, într-o ţară străină Y. Fiecare îşi face timp şi răbdare să îşi explice originile. Sigur… dacă este întrebat. Şi eu, slavă Domnului, întreb mai rău ca un copil. Stay curious!, îmi zicea un prieten în Gothenburg.

Aici am descoperit cât de ignorantă pot fi în ceea ce priveşte culturile lumii. Sigur că e greu să întâlneşti în Sibiu oameni din Eritreea, Iran, Somalia, Cuba, Nigeria, Uganda, Kenia, Thailanda, Vietnam, Kârgâzstan, Tajikistan, China, India ca să enumăr câteva dintre ţările care într-adevăr ar putea să ne ridice dificultăţi şi şocuri culturale. Ceilalţi din America, Polonia, Croația, Marea Britanie, Germania, Rusia, Ukraina, Belarus, Austria, Ungaria, Spania, Insulele Canare, Columbia, Franţa, Grecia, Olanda, Belgia, Portugalia, Italia devin zona de confort. Pe ei îi cunoaştem în mare şi ei ne cam cunosc pe noi. În sensul că nu venim de pe Lună. 😀 Draga mea prietenă spanioloaică îmi zice odată: Ana, dar tu nu arăţi ca o româncă. 😀 Zâmbim și dregem vocea: Dar Isa, cum arată o româncă? Este excelent că putem vorbi deschis despre preconcepţiile noastre.

Prima dată când întâlneşti un om, tragi nişte concluzii superficiale, care pot să aibă legătură cu realitatea, sau nu. De cele mai multe ori, să recunoaştem, nu au. Tocmai de aceea e bine să întrebi. Părerea mea este că decât să trăieşti cu lumina stinsă, mai bine rogi pe cineva să apese pe întrerupător, dacă tot stă în proximitatea lui. Așa se nasc prieteniile. 😉

Am realizat multitudinea de lucruri pe care trebuie să le descopăr atunci când am avut impresia că alături de unii oameni nu aș fi în siguranţă, deşi erau foarte prietenoşi. De ce? Preconcepţii. Bazate pe ce? Dureros de conştientizat, nici măcar pe informaţie reală. Din toate documentarele despre cum funcţionează creieraşul uman am învăţat (pe lângă una, alta) faptul că ne creem preconcepţii şi facem asocieri dintre cele mai ciudate, pentru a ne uşura viaţa de zi cu zi. Ne obişnuim cu mediul şi nu îi mai dăm importanţă. Facem lucruri mecanic. De îndată ce schimbi mediul, hop, ai ieşit din zona de confort, eşti tot timpul în priză, consumi energie şi devii de 5 ori mai obosit. Cui îi place să fie obosit? Nimănui. Nu creierului, mai ales când are atâtea lucruşoare de care să se ocupe. Şi de asta facem supoziţii. Ok, am creionat situația în mare, dar știi ce zic. Aaa, ăsta e creol şi vine din Iran. Dacă nu poartă la subţioară o bombă, sigur asupreşte femeile, nu mănâncă carne de porc şi nu bea alcool. Hrșșșt! Tăiat de pe lista de prieteni. Unfriend, my friend. … Se aude o voce în fundal: But why? Apoi rapid răspunsul: Ei, uite de aia, că n-am eu chef să te verific, să întreb, să cercetez. Mare greșeală! Prea ne grăbim cu generalizarea când avem în față un om și nu o sută.

Prima dată când am decis să beau un ceai amical cu un persan, colega mea (căreia îi simt lipsa acum scriind la text) îmi zice: vezi că ăsta te-a invitat la ceai şi te şi pune să i-l și faci. Râdem amândouă, facem glume. Îi dau coordonatele, adică scara vecină, îmi zice să-i dau bip în caz că amicalitatea se duce pe apa sâmbetei şi prostioare de genul ăsta. Apropo, românii sunt singurii care folosesc bipul şi ştiu ce înseamnă. Dar revenind la lucrurile importante, aşa am aflat despre cum beau iranienii/ persanii ceaiul, adică foarte puternic şi ţinând un cub de zahăr sub limbă. Am mai aflat că nu vorbesc araba, ci persana, și au o ţară frumoasă în care ninge. Da, ninge. Şi multă lume îşi imaginează deşert şi temperaturi ridicate, însă fiind mare şi cu relief divers, zăpada nu le este străină, la fel şi deşertul. Majoritatea sunt musulmani, însă nu neapărat practicanţi. Iranienii pe care îi cunosc eu aici sunt foarte calzi, cumpătaţi şi deschişi, dar îşi recunosc că la ei în ţara au mai puţină răbdare şi sunt mai arţăgoşi. Am aflat despre cum sărbătoresc solstiţiul de iarnă, Yalda, în 21 decembrie. Noi am avut o petrecere de sfârşit de an şi curs, aşa că am invitat colegii, vecinii şi prietenii şi aşa am aflat că ei vor veni după, fiindcă au sărbătoarea cu pricină de sărbătorit. Şi aşa a şi fost. Fascinante lucruşoare… Şi e altfel când ai fețe cărora să le atribui ce-ai văzut prin muzee sau citit în cărţi, sau pe internet.

Te-ai fi așteptat să scriu despre cum sărbătoresc suedezii Crăciunul. 😀 Știu. Și eu la fel, însă cum nu e nimic diferit, și toată lumea sărbătorește alături de familie, exact ca la noi, nu pot spune prea multe.

Am decis să scriu despre ce-ai citit mai sus, după ce am descărcat şi vizualizat ultimele serii de poze de la petrecere, de când a venit Moșul la serviciu, de la Crăciun cu micile-i cadouri implicite. Oameni în primul rând, abia pe urmă povesti, culori şi forme diferite. O pungă mare de arahide glazurate, spun eu, arahida vanilată ce-mi zice oglinda că sunt.

La mulţi ani, dragă cititorule! Să ai un An Nou plin de realizări şi bucurii, să fii fericit pentru azi şi optimist pentru mâine, curajos, puternic și umil în fața minunățiilor lumii!

Această prezentare necesită JavaScript.

%d blogeri au apreciat asta: