O postare dezlânată

Înainte ca duminica leneşă să se termine, vreau să împărtăşesc câteva lucruşoare şi cu tine. Vineri, la noi în nord a fost Santa Lucia, sărbătoare mare în care suedezul se duce cu familia la biserică, în principiu să asculte corul cântând, să îşi aducă aminte de fetiţa cu lumânări pe cap, cea care vine în cea mai întunecată zi din an să aducă factura la lumină. E mult mister în ceea ce o priveşte, chiar şi printre (unii) suedezi. Majoritatea nu ştiu exact de ce sărbătoresc, lucru care confirmă din nou faptul că ne întrebăm de prea puţine ori de ce facem ceea ce facem. Bun… Şi de Santa Lucia am fost şi noi la biserică şi am făcut întocmai precum cetăţeanul suedez, doar că am adăugat şi-o sesiune de fotografiere a candelabrelor din Gustav Adolfs.

Exact ca la noi, şi aici se dă undă verde la consumul de mâncăruri şi băuturi tradiţionale, cu excepţia că la ei conceptul de post nu e deloc la modă, deci porcul, renul, peştele şi alte animăluţe nu lipsesc din farfuria carnivorului tot anul. Cum alea sunt neinteresante pentru mine, îţi povestesc despre glögg, julmust şi dulciurele.

Glögg-ul e un vin foarte slab alcolizat, foarte dulce şi îmbâcsit cu mirodenii asemănătoare cu cele cu care şi noi fierbem vinul: cuişoare, scorţişoară, etc. Avem şi noi, are şi neamţul, are şi austriacul şi probabil toată Europa, fiindcă merge perfect cu zăpadă. Se bea întotdeauna cald şi se asortează cu pepparkaka (biscuiţi tari asemănători la gust cu turta dulce) sau lussekatter. Şi dacă nu ştii ce-i lussekatter, încep prin a te lămuri spunând că sâmbătă, ieri, şi deci imediat după vinerea cu Lucia, am avut o zi de activităţi la teatru, cu 90 de copchilandri, în cinstea sărbătorilor ce urmează să ne bată tuturor la uşă.

Ne-am împărţit sălile disponibile în funcţie de activităţi. În bucătărie copilaşii modelau lussekatter– pâinicile astea dulci cu şofran şi stafide (ai reţeta aici)- într-o sală se spuneau poveşti, cea mare era dedicată zburdalnicilor care voiau să se joace şi încă una pentru cei care voiau să deseneze, picteze şi/sau să facă lucru manual. Aici am stat eu împreună cu alţi câţiva şi-am supravegheat ca nimeni să nu-şi scoată ochii cu cariocile sau să se bată pe foarfece.

Şi ziceam de lussekatter, nu-i aşa? Liderii pregătiseră aluatul şi apoi copiii doritori de a-şi exersa abilităţile de patiser s-au pus pe modelat şi ornamentat. Apoi au fost coapte vreo 10 tăvi şi imediat după ce a venit Moşul cu bomboane (godis) pentru fiecare, s-au devorat lângă un păhărel de julmust (băutura acidulată asemănătoare la gust cu combinaţia cola + glögg). Am făcut câteva poze şi le poţi vedea şi tu mai jos, printre cele cu oraşul, biserica şi ce-am mai găsit interesant prin birou. Nu ţi-am spus că după incidentul cu bateria Nikonaşului m-am decis să upgradez telefonul mobil cu un smartphone, motiv pentru care acum fotografiez în stânga şi-n dreapta tot ce prind. De asta în slideshow unele poze au formatul diferit, fiindcă nu sunt făcute cu aparat foto, ci cu telefonul.

Dezlânată am zis, dezlânată să fie! Am uitat să îţi spun de faptul că împreună cu colegii am fost în Härnösand, un alt oraş mai la nord în care ABF-ul are un birou. Fiindca sunt puțini și relativ aproape, acolo s-a decis să mâncăm masa de Crăciun oferită de instituție. Tradiţională! Mai e nevoie să îţi spun că după ce am dat 2 ture aveam pe farfurie 2 cartofi fierţi, o felie de pâine, 2 felii de brânză, unt şi o jumătate de ou? Imediat după am fost anunţată că pentru mine s-a pregătit meniu special şi că o să îmi vină direct la masă. Aşa s-a făcut că am mâncat supă cremă de anghinare. Dragoste la prima degustare, fără discuţii. Şi tortellini în sos de chantarelle, cum culesesem în septembrie. Ştii că nu-s nebună cu pozele făcute mâncării, doar că unele sunt în scop informativ. Şi uite de asta nu m-am sfiit să fac o fotografie cu bomboanele şi dulciurile de pe masa alăturată. Şi am şi-o poveste haioasă legată de ele.

Una dintre angajatele lângă care s-a întâmplat să stau, o doamnă destul de în vârstă, începe să-mi povestească cum s-a mutat dânsa la casă, după ani de zile în care a trăit tot în buricul oraşului. Şi m-a văzut că nu mănânc carne şi a început să-mi povestească de găinuşele ei, cele 6, pe care le ţine pentru ouă şi nu le-ar mânca niciodată. Și-apoi discutăm despre risipă, şi-mi spune cum în Suedia se aruncă tot ce ţine de mâncare şi se adună de pe mese, chiar neatins. Eu mă gândeam că se colaborează cu azilurile de noapte sau cantina săracilor. Se aruncă din magazine, din restaurante tot ce nu s-a consumat la timpul sau evenimentul respectiv. Ba chiar e şi ilegal să iei de la gunoi ceva ce n-a fost desigilat şi e încă în termenul de garanţie, zicea dansa. Şi adevărul e că am văzut cu ochii mei cum se aruncă aici. Mâncare, mobilă, lucruri de tot felul, pentru tot felul. Studenţii, de exemplu, vin şi se cazează în apartamente goale pe care trebuie să le returneze goale. Îţi dai seama că nu poţi trăi între 4 pereţi goi. Majoritatea se duc şi îşi iau ce le trebuie de la „gunoi”, second-hand, etc, iar când trebuie să se întoarcă acasă, nu au de ales, trebuie să le dea sau să le arunce.

Şi revenind… înainte de paste îmi luasem eu pe farfurioară dulciuri, aşa cum făcuseră toţi. Problema a fost că eu încă mă chinuiam cu pastele când trebuia să plecăm. Şi tanti îmi zice Dar oricum le aruncă, fă bine şi pune-le-n şerveţel şi ia-le acasă. Şi ştiu că asta e un lucru pe care o domniţă din înalta societate, cum (nu) sunt eu, nu l-ar face niciodată, dar îmi trec peste vocea care strigă Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu în căpşor şi, în virtutea discuţiei care ne legase cu câteva secunde mai devreme, îi spun Ok, o să fac asta, fiindcă oricum le vor arunca. Şi-o fac. Iau frumos şerveţelul, pun dulciurelele în mijloc şi-l sigilez cu o învârtitură, sub privirea ei. Şi apoi ea continuă Aşa fac şi pensionarii la noi. În gândul meu… Numai la voi? Am zâmbit amândouă, şi-n mine râdeam gândindu-mă la cum m-a ars neintenţionat, deși numai pensionară nu mă simțeam. A fost neintenţionat, ştiu, că m-a îmbrăţişat şi mi-a spus că i-ar fi plăcut să locuiesc mai aproape s-o vizitez. Am făcut un lucru pe care numai buni, draga, l-ar face, și cumva nu mi se pare degradant, ba din contră.

Această prezentare necesită JavaScript.