… Va urma

M-am obișnuit să cred că nu sunt ”construită” pentru a scrie texte lungi, cu atât mai mult cu cât observ că în ultima vreme îmi place mai mult să ascult. Este ceva revelator în a fi spectator și a interveni doar succint cu o variantă alternativă, sau confirmarea unui punct de vedere comun.

Cert este că mă găsesc din nou în postura de a fi participant re-activ. Participant activ am fost și atunci când am tăcut, preferând să ascult cu ambele urechi și creierul dintre ele. Are sens? Spuneam re-activ, fiindcă acum, mai mult decât înainte, trebuie să creez conținut. De ce?

Pentru că pe fondul lucrurilor resimțite de români la scară largă, sau poate așa îmi place mie să cred, că trăim conștient și suntem sensibili la alterările din jurul nostru, am fost din nou lovită de o puternică nevoie de schimbare. Și schimbarea este deja parte din structura mea interioară. Cum spunea Bruce Lee Running water never goes stale. Așa mă țin în prezent, așa simt că sunt vie și nu doar un corp cu o rutină. Și eu deja trăiam rutina, un lucru inacceptabil dacă nu se referă la consecvența cu care iubești oamenii și îi porți cu tine oriunde ai fi. Voi avea destul timp pentru cafele și ceaiuri zilnice cu bunicile cool, la 80 de ani. Până la dezbătutul succeselor nepoților și vecinilor, să ne vedem de ale noastre.

Am dat brusc din coadă pentru a ajunge în unul dintre orașele pe care le consider potrivite pentru mine acum: Amsterdam. Dezaprob orice preconcepție pe care ar putea s-o aibă cititorul cu privire la acest loc, și îl salut pe cel ce înțelege că libertatea vine și cu responsabilitate, altfel am fi niște zmeie pierdute în vânt. Nu este cazul.

Ieri am ajuns acasă (acasă… exact cu atâta ușurință acasă devine locul în care îmi stau tălpile), ca să deschid Facebook-ul, și să văd cum din nou suntem luați peste picior de oameni mici, cu obraz gros. Mi-am propus să duc ochișorii critici ai Sibiului în centrul orașului, cu prima ocazie!  #rezist #vavedemdepestetot

Brusc albul unei coli noi nu mi se mai pare atât de intimidant.

Vânt sub aripi

Mă bucur de ploaie. Parcă a venit strategic. Acum când am timp să-i sorb răcoarea, îmi fac timp și să scriu. Altfel, asta nu-i o prioritate, după cum se și vede.

Ca să fiu punctuală, în urma lunilor trecute rămân: un sentiment de gratitudine pentru oamenii cu care am interacționat, prietenii bazate pe drag și respect, un calup frumos de amintiri și un calendar cu notițe în fiecare pătrat. Mi-a priit fiecare moment, fiindcă am rezonat cu obiectivul final al proiectelor care au venit spre mine, motiv pentru care nici nu s-a pus problema unui refuz.  Îmi doream din inimă să pot contribui la materializarea fiecăruia.

M-am bucurat să mă ocup de identitatea vizuală a celei mai noi și profi firme de comunicare din oraș, Eclectic Narativ. Spațiul de joacă al unuia dintre cei mai faini, creativi și muncitori oameni pe care îi cunosc.

De acolo slalom spre Amural, cel mai important festival de arte vizuale din țară. Fără glumă! Fantastică experiență, chiar și cu cele câteva frânturi pe care am reușit să le consum ca spectator. Fingers crossed ca în 2018 să pot vedea lucrurile integral din interior, după ce anul ăsta am ”sclipit” [I’ll pat myself on the back] la gestionarea donațiilor, alături de cei mai haioși și dedicați voluntari pe care-i poate avea cineva-n echipă.

De la Amural m-am transpus în Galeria Terapiilor pentru copiii cu nevoi speciale, pentru care am lucrat trup și suflet o lună și jumătate la comunicarea online, printuri și înscrieri. A fost intens, însă pe toată durata evenimentului mi-a crescut inima să-mi văd munca ”pe toți pereții”. Recunosc că-mi place să lucrez online, iar dacă pot și atinge ce-am pixelit, parcă se face cerc complet.

După Galeria Terapiilor, a venit Noaptea Albă a Galeriilor, unde am lucrat cu Eclectic Narativ, yes!, la prezența online a evenimentului. Comunicare jucăușă, smart… fix pe stilul meu. [wink-wink & a pat on the back again] Viva #nag și #nagbv. La NAG am jucat în liga copiilor mari în ceea ce a privit comunicarea, dar nu numai. Cu 26 locații și 45 artiști din sectoare diferite nici n-ai cum sta prost ca oraș la nivel național. 😛

Am mai onorat o comandă de săpun. Lime și vanilie de data asta, și cu ambalaj personalizat desigur, fiindcă altfel ne-am îndepărta prea mult de la conceptul de handmade.

Acum aștept noi provocări, de existența unora știu și voi vorbi despre ele când va fi cazul, iar pe restul le las să mă surprindă!

Mă bucur să pot face toate lucrurile astea faine pe lângă jobul oficial. Raritatea textelor se justifică, mai ales că ocazional mai trebuie să fug și la relaxări de weekend.

 

 

 

Subliniază de 3 ori și fă-l bold

Wrocław ©AnaVallmo

”Subliniază de 3 ori și fă-l bold” îi spuneam lui Vlad atunci când întrebările jocurilor aduceau la suprafață răspunsuri pe care mi le reprimam. Mă regăseam în fragmente prin jocurile pe care le parcurgeam sub îndrumarea lui. Voiam să mă asigur că totul rămâne consemnat, surprinsă fiind de naturalețea procesului de îndepărtare a tuturor lucrurilor care îmi obturau privirea spre ceea ce era cu adevărat important pentru mine.

A fost o experiență tare faină, și asta din mai multe puncte de vedere. În primul rând pentru că-l cunoșteam pe Vlad de când lumea, și-i știam și spiritul ăla care nu vrea să țină cont de ce face toată lumea, din simplul motiv că lui nu i se potrivește. Și, Doamne, cât de încăpățânat este și cum cu toată ființa îți spune el NU! Scurt. Inechivoc. Dintotdeauna din altă poveste! Și pe aia insistă s-o scrie prin ce face și gândește. Exact genul de om al cărui curaj te lasă perplex, fiindcă nu îți este clar dacă să vrei să-i bagi mințile-n căpșorul idealist, sau să-i sufli în aripi cu bucuria și speranța că va întoarce lumea cu susul în jos, și tot ce era de nișă, devine un dat, o normalitate.

Am crezut că Bucureștiul va mai face o victimă prin înghițirea lui, însă surpriză… NU! NU! ”Ana, mă uitam la oameni în metrou, și nu-mi plăcea. Încercam să mă concentrez pe cărțile și conferințele din căști. Nu voiam să ajung așa.” Și n-a ajuns așa, fiindcă prin muncă, talent și consecvență, vreme de 4 ani a reușit să-și rămână autentic și să-i facă și pe ceilalți să-i recunoască asta. Urcușul devine de-acum mai puțin abrupt.

Un al doilea motiv pentru care experiența workshopului a fost atât de benefică a fost Jocul. Deși programasem întâlnirea de o săptămână, s-a-ntâmplat ca dat să intervină lucruri care să forțeze limite de timp și să mă pună pe fugă. La propriu. Fiindcă nu-mi place să amân și nici varianta lipsei de profesionalism nu mă încântă… am fugit până s-au rezolvat toate. Mă enerva mai tare gândul că poate nu mă voi putea îndepărta de starea aia ușor agitată. Dar… dar… mare mi-a fost surpriza. Mi-am luat paharul cu apă și gheață aproape, foile și culorile, și m-am așezat pe covor. În 2 minute eram ruptă irecuperabil de întâmplările anterioare și mă bucuram de experiență.

Fiecare joc m-a trecut prin lucruri care deși știute, erau încă abstracte, neterminate. Ei, prin faptul că mi le-am reprezentat grafic, mi le-am adus în material am putut să mi le supun. Gândeam ceva în timp ce desenam și împărtășeam ce gândesc. Vlad scria atent tot ce-i spuneam. Din când în când, râdeam amândoi de leimotivul sesiunii ”subliniază de 3 ori și fă-l bold”. Au fost câteva lucruri surprinzătoare și țineam să fie însemnate. Acum că am și raportul final, mai trebuie să mi le pun pe frigider.

De multă vreme nu m-a mai inspirat ceva precum jocurile Reframe.  Își ating scopul, îți redau controlul asupra lucrurilor problematice și prin joc devii zmeu, încărcat cu energie și viziune, gata să pui totul în ordine. În plus, claritatea aia post”ședința” este remarcabilă și, slavă Cerului, durează!

Apuseni

Vii?

Vin, am răspuns și-apoi am numărat zilele până la plecare. O zi scurtă la Sibiu și duși am fost spre ultimele petice de zăpadă din Apuseni și o merișorată minune, despre care mergea vestea că-i exact ce trebuie ca să fii treaz și amuzat până dimineața. Și-așa a fost! M-am bucurat prea mult de lucruri ca să-mi aduc aminte să le surprind. Am ajuns înapoi în Brașov cu o mână de fotografii și clipuri, din care oricum am ales doar ce ne păstra anonimatul.

Ana-M & coșul de răchită

Ce am luat cu mine la Maxi’s Garage Sale: farfurioare de bijuterii și două soiuri de… Clăbuc, Clăbooc, Clăboooc. 😀

Update:

Vi-l prezint pe Clăbuc, săpunul Făr’ de plastic & cruzime, care abundă în uleiuri prețioase, 100% natural, fără controversatul ulei de palmier sau parfumante sintetice. Clăbuc poate fi cumpărat numai dacă mai rămâne, după ce păstrez pentru mine, familia apropiată și prietenii interesați. Altfel, doar la cerere.

Până acum mă laud cu două batch-uri, ambele manufacturate după rețete proprii: unul de care v-am mai spus pe blog (cel cu cărbune vegetal activ) și unul cu argilă cosmetică (recent, perfect pentru o vară fresh, cu ulei esențial de mentă și portocală).

Următoarea mea prioritate este șamponul natural solid, alternativa sănătoasă la recipientele de plastic de pe marginea căzii. Recunosc că primul șampon solid pe care l-am folosit a fost de la Lush, însă cum brandul ăsta nu se găsește la noi, este cazul să luăm atitudine și să-i identificăm varianta autohtonă. 😉

 

 

Prăjitură? Nu. Săpun de casă

Hai că am făcut-o și pe asta! Săpun de casă cu ulei de măsline, cocos, floarea soarelui, migdale, cânepă și argan (în ordinea procentului). Ingredientele extra care-l fac săpun SPA (fiindcă dacă tot o ardem hip, să fie până la capăt) sunt cărbunele activ, mierea și uleiul esențial de cireșe și ylang-ylang. Miroase cât se poate de pământean, a pădure și iarbă, iar peste două bucăți am îndrăznit să pun și sare roz, o alternativă fancy la exfolierea cu zaț de cafea. Fetele știu mai bine despre ce vorbesc aici.

Nu am veleități de chimist și tocmai de asta mă bucură să văd că mi-a fost răsplătită curiozitatea ultimelor luni. Mi-am calculat rețeta în așa fel încât să aducă pielii toate beneficiile. Nu detaliez fiindcă am avut deja experiența în care povestesc despre procesul de saponificare ca și când ar fi ceva mistic. Este, a fost…

M-am gândit mult la nevoia mea de a lucra cu mâinile în timpul liber și nu o pot lega de altceva în afara celor 8 ore de muncă ONLINE… A lucra ceva care bucură oricare dintre simțuri, care este funcțional și util în viața de zi cu zi, este binemeritatul meu OFFLINE.

 

Jacque

„Revelionul distracției”

Al 3-lea an. Deja așa-numitul și ușor pleonastic „Revelion al distracției” a devenit tradiție.

 

Trip to Bucegi

Framed I

Printre primele ”proiecte” de la aranjarea atelierului, o ramă pentru cercei și broșe.